Hidrosonografia reprezintă o tehnică imagistică avansată, non-invazivă și extrem de utilă în evaluarea patologiilor gastrointestinale, în special a celor care afectează intestinul subțire și gros. Această metodă utilizează ultrasunetele după umplerea lumenului intestinal cu un lichid, permițând o vizualizare detaliată a pereților intestinali și a structurilor intralumenale.

Hidrosonografia este utilă pentru următoarele aplicații clinice majore:

• Vizualizarea polipilor și a altor formațiuni tumorale intralumenale: Hidrosonografia oferă o acuratețe remarcabilă în detectarea și caracterizarea leziunilor polipoide sau a maselor tumorale care se dezvoltă în interiorul lumenului intestinal. Prin contrastul creat de lichidul din interiorul anselor intestinale, medicii pot identifica cu precizie localizarea, dimensiunea, forma și ecostructura acestor formațiuni. Aceasta este esențială pentru diagnosticul precoce al neoplaziilor benigne sau maligne, contribuind la o stadializare inițială și la planificarea tratamentului adecvat. De asemenea, permite diferențierea între leziunile sesile și cele pediculate, informație relevantă pentru abordarea terapeutică.
• Modificări ale pereților intestinali asociate cu boala inflamatorie intestinală (BII): Pentru pacienții cu boală Crohn sau colită ulceroasă, hidrosonografia este un instrument valoros în evaluarea extinderii, severității și a activității bolii. Prin această tehnică, se pot identifica și cuantifica diverse modificări patologice ale peretelui intestinal, incluzând:
  • Îngroșarea parietală: Măsurarea grosimii peretelui intestinal este un indicator cheie al inflamației active. Hidrosonografia permite o măsurătoare precisă, utilă în monitorizarea răspunsului la tratament.
  • Hipervascularizația: Prin utilizarea modului Doppler color, hidrosonografia poate detecta o creștere a fluxului sanguin la nivelul peretelui intestinal îngroșat, semn al inflamației active. Această hipervascularizație poate fi un marker de prognostic și de activitate a bolii.
  • Prezența de eroziuni: Deși eroziunile mucoase sunt mai bine vizualizate prin endoscopie, hidrosonografia avansată poate sugera prezența acestora prin modificări subtile ale ecogenității mucoasei sau prin întreruperi ale straturilor peretelui.
  • Stenoze: Îngustările lumenului intestinal, frecvente în boala Crohn cronică, pot fi vizualizate și caracterizate prin hidrosonografie. Aceasta ajută la evaluarea gradului de stenoză și a prezenței dilatației prestenotice.
  • Fistule: Hidrosonografia este capabilă să identifice traiectele fistuloase (comunicații anormale între anse intestinale sau între intestin și alte organe/tegument), abcesele asociate și colecțiile perianale, aspecte cruciale în managementul complicațiilor BII.
  • Prezența de aderențe sau conglomerate: În cazurile avansate de BII, hidrosonografia poate evidenția formarea de mase inflamatorii sau conglomerate de anse intestinale, contribuind la evaluarea complexității bolii.

Pe lângă aceste indicații primare, hidrosonografia poate fi utilă și în evaluarea altor condiții, cum ar fi diverticulita, ischemia intestinală sau anumite tipuri de infecții intestinale. Avantajele sale includ caracterul non-iradiant, costul relativ redus comparativ cu RMN-ul sau CT-ul, și posibilitatea de a fi repetată frecvent pentru monitorizarea evoluției bolii. Cu toate acestea, necesită o pregătire adecvată a pacientului și o experiență considerabilă a medicului ecografist pentru o interpretare corectă a imaginilor.